În esenţă, starea de bun simţ este o stare de empatie la nivel afectiv,
dublată de o stare de comuniune cu Dumnezeu. Ea poate fi exprimată
foarte bine prin zicala: „Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face". Cu
ajutorul bunului simţ empatizezi cu cel de lângă tine şi astfel ştii cum
să te comporţi cu o fiinţă fără a o răni şi fără a o face să sufere.
Ştii cum să o ajuţi în mod tăcut şi fără zarvă, simţindu-i starea
sufletească şi dăruindu-i mai mult decât dărui de obicei. Dacă ajutorul
nostru pentru ceilalţi îl oferim în primul rând lui Dumnezeu, vom primi
atunci binecuvântarea Sa neîncetată, manifestată în cele mai frumoase
feluri şi care ne va îmbunăţi viaţa pe toate planurile.Aceasta stare de
bun simt este in stransa legatura cu starea de umilinta, sufletul nostru
este plin de dragoste si de bun simt dar uneori cand ne este calcat
orgoliul uitam pur si simplu si de bun simt si de tot.
