Incipitul constituie preludiul amplului poem: prin harul lunii, în cadru nocturn, ieşirea eului poetic (ipostază a eului individual) din realitatea imediată, din timpul care curge şi intrarea într-o altă stare, în lumea visului. Atmosfera romantică este susţinută de motivele romantice: luna, seara, timpul bivalent, contemplaţia, visul. Cadrul favorabil meditaţiei este "sara". Motivul timpului bivalent include timpul individual, redat prin simboluri ale omenescului şi perisabilului - "gene ostenite", "ceasornicul", "lumânare" şi pe cel universal, etern, desemnat de metafora "lunga timpului cărare", dar şi de motivul lunii (simbol asociat cu noaptea, imaginaţia, visul, memoria) - "Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie, / Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate". Prin desprinderea din realitatea imediată, luna aduce o altă realitate, a visului, nesupusă trecerii timpului, care instaurează amintirea/memoria.
