Răspuns :
Demult, demult când lupu era cioban la oi şi vulpea cloşcă, pe meleaguri pe la noi trăia un împărat foarte bogat, care avea o fată singură la părinţi, tare fină.
Fata împăratului sa îndrăgostit de soare şi a spus părinţilor că atâta a merge până o da de soare.
Şi a luat fata bani şi sa pornit la drum până ce calu a cazut de oboseala. Atunci şi-o luat citeva merinde si a plecat până o ajuns la castelu soarelui.
Când a vinit soarele seara acasă, şi şi-a bagat căruţa de aur cu care luminează ziua, în grajd şi a ingrijit de cai, a văzut pe fată şi s-a îndrăgostit de ea , foarte tare.
Şi s-au căsătorit ei, da nu se putea sta numai pe întuneric, că cine vedea soarele să făcea floare.
Într-o noapte fata nu sa mai putut abtine cu firea şi sa uitat cu o lumină la soare şi l-a sărutat pe buze. Şi soarele s-a trezit şi blestemul s-a-mplinit. Fata s-a făcut o floare frumoasă care să întoarce toata zâua cu faţa cătră soare. Asta floare-i Floarea Soarelui
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Ne dorim ca informațiile furnizate să vă fi fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar pentru acces rapid, adăugați-ne la favorite!