Asta am gasit pe net :
Iată pe scurt povestea autobiografică a unui kaghebist moldovean. Numele său adevărat, din documente, era Ion Taranţabu, denaturare a formei Tarabanţu, derivat din denumirea de dorobanţ, sub care fusese cunoscut străbunicul său, fost soldat într-un regiment de dorobanţi ai lui Cuza şi ajuns dincolo de Prut la o beţie. Fiu de ţăran, locuitor în satul Opăriţi, comuna Brunza, Ion nu avea dragoste de carte. Suferind de priapism infantil şi de incontinenţă urinară, copilul avea nădragii veşnic uzi şi verzi, fapt pentru care este poreclit de colegi Curverde, poreclă eufemizată prin inversare în Verdifund şi decăzută din nou în sarcasticul Verdicur. E uşor de făcut legătura cu viitorul nume de agent sovietic Verdikurov. Am dat aceste detalii, pentru a observa că prozatorul subminează discursul eroic al kaghebistului cu astfel de inflexiuni ironice, transformând epopeea, pentru cine ştie să citească pe dedesubt, în comedie, fără însă a o îngroşa. Viitorul nostru kaghebist merge consecvent pe linia eroicului, a credinţei revoluţionare, dar alunecă involuntar în ridicol, pentru câteva clipe, prin tertipurile de culise ale prozatorului
