Transcrie, din textul dat, două secvențe în care sunt surprinse trăsături ale furnicii.
— Eu te privesc de sus, furnică,
Și-mi pari atât de mică!
Te văd cum jos muncești
Din greu,
Ca să trăiești;
Când eu
Stau sus, stau sus ca Dumnezeu,
Pe frunza-naltului copac
Pe care trupu-mi se răsfață.
Stau sus: atâta numai fac
Ca să câștig comoda-mi viață!
Furnica e de obicei
Cam prea modestă (treaba ei!);
Dar socoti că de-astă dată
Din cale-afară e prea lată
Ca să îi ție o omidă
O cuvântare-așa stupidă.
Și-i zise:
— Bre, nu ți-e rușine?
Eu merg, nu mă târăsc ca tine!
Stai sus pe-o frunză cocoțată
Ce mâine va muri uscată,
Când toată seva-i vei fi supt;
Dar eu, d-aici de dedesubt,
Eu, mândră, fără s-arăt plânsu-mi,
Îți strig, omidă parvenită,
Că ești o parazită!
Când eu trăiesc prin mine însămi,
Tu îți furi hrana de la alți,
Și doar târându-te te-nalți.
(George Ranetti, Omida și furnica)
,,Si-mi pari atit de mica'' -se demonstreaza marimea furnicii. ,,Te vad cum jos muncesti''-arata sirguinta si munca ei,o caracterizeaza ca peo fiinta muncitoare. ,,Furnica e de obicei,prea modesta''-este descris modestia ei.etc
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Ne dorim ca informațiile furnizate să vă fi fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar pentru acces rapid, adăugați-ne la favorite!
