De mica imi vizitam bunicii in vacante.Erau cele mai frumoase momente, iar timpul cu ei as fi vrut sa dureze o eternitate,poate si mai mult.Pe-atunci, nu intelegeam mare lucru,fiind mica nu ma prea interesa ce se afla in jurul meu.Dar odata cu varsta, am realizat abia acum ce am pierdut. Viata la tara nu e usoara, iar oamenii muncesc pentru a-si intretine gospodariile.Sunt o mica comunitate care se ajuta si isi plang batranetile. Am realizat ca sunt mai uniti decat am putea fi noi, orasenii vreodata. Batraneii pot fi cele mai adorabile persoane din lume,care iti fac toate poftele. ( nu e reusita,lipsa de inspiratie,dar sper sa te ajute)
