Dimineața mă sărută suav pe pleoape, amintindu-mi de frumusețea vieții.
Noaptea mă atenționează că luna va lua locul soarelui iar întunericul va domni.
Primăvara îmi surâde la ureche, șoptindu-mi de minunățiile ce le va aduce.
Orologiul mă surprinde întotdeauna dormind dimineața.
Doar noaptea străbat cele mai înalte culmi ale eternității.
În fiecare primăvară zâna zânelor mă surprinde într-o evoluție continuă a vieții.
Diamantele sunt tari, iar strălucirea lor fură văzul multora.
Copilul atent și-a meritat deplin soarta.
Cea mai frumoasă floare s-a ofilit sub ploaia nesfârșită.
Mergea atent până când s-a lovit de ea.
Cânta atât de tare încât a fost eliminat din concurs.
Zâmbea frumos, însă zâmbetul nu era doar calitatea lui.
Cu plăcere!
