Asta-primavara,eram in lunca cu Gheorghita.Soarele daruia raze calde pamantului.Covorul verde,pufos acoperise lunca.Copacii se invesmantasera cu haine verzi.Gheorghita imi arata:
-Aici e cuibul.
Priveam cu inima ticaind.Ce minune! Cuibul mic era zidit cu paie si crengute.Era captusit cu puf fin,ca un culcus de vata.Acolo erau patru oua albastre,cat patru bomboane.Am vrut sa le ating.Gheorghita m-a oprit:
-Lasa-le,te rog! Venimis peste doua,trei saptamani sa vedem puii.
Am plecat.Pasarea s-a asezat in cuib ca sa le cloceasca.
Dupa o luna,m-am dus din nou cu Gheorghita in lunca.Am vazut patru pui mici si golasi.
Mai tarziu,puii era marisori,iar noi eram prietenii lor.
Vrei alta? Mai stiu cateva. ^-^
