Intr-o minunata zi de vara,fiind intr-un weekend, am plecat la mare.Acolo era foarte frumos,cald si soarele,discul urias de foc,prajea nisipul marii.La plaja erau multi oameni dar pe mine doar m-a impresionat o fata frumoasa,cu parul galben ca aurul iar fata curata si limpede ca izvorul care curge de zi cu zi.Aceasta fata se bronza la soare care o facea inca mai frumoasa si mai miraculoasa.Crezind ca imi va deveni o buna prietena am reusit sa-i cadonez o floare,dar floarea era alba ca zapada iernii geroase.I-a placut foarte tare.O chema Cristina.Vrind sa ma salut cu ea,am pus mina pe ea,dar pentru ca era bronzata,îi era foarte dureros si a inceput sa plinga lacrimile limpezi ca roua diminetii au cazut pe nisipul fierbinte.Cerindu-mi iertare ca nu am stiut ca o durea am linistit-o.Am petrecut o zi minunata cu ea si am devenit prieteni minunati pentru totdeauna. SPER CA TE-AM AJUTAT.COROANA?
