Împreună am fost pe corăbii, am găsit calea
spre tărâmul cu smirnă şi mătăsuri,
împreună am ademenit dimineţile-n case,
noaptea, cu rândul ne-am fost opaiţ
Acum, ei m-au uitat,
cu vorbele vrăjmaşului mă clevetesc,
îşi închid casele,pun lumina sub obroc
şi ospeţiile mele sunt în pustie.
Au turme şi ogoare, corturi şi ţarcuri,
au şoimi de vânătoare
şi surâsul vânăt-amărui...
au femei liniştite ca tutunul
în sipet de argint.
În dragostea de ei mi-a fost truda,
cu sângele i-am apărat de stihii,
dar ei îl găzduiesc, uneori, pe Iuda
De împiedicarea lor pe Cale
o vină am şi eu -
când Domnul a fost în singurătate
eu I-am fost aşa departe
