In sfarsit venea ziua cea mare cand voi fi martor minunatiilor desenate de da Vinci , multi pictori ar fi vrut sa fie in locul meu , pentru a admira splendoarea , imprastiata pe mantia alba a hartiei cu pensula care aluneca usor si fin . Inima mi se oprea pe loc , eram in fata unor picturi care au fost realizate de cel mai mare pictor si chiar idolul meu . Am facut poze ca sa-mi aduc aminte aceste momente imprimate in viata mea . Dar cand am vazut Monalisa , am simtit ca mi se misca sufletul , si ca ochii mei o luau la goana , si nu puteau observa ce minunatie aveau in fata lor . Revenindu-mi oleaca am incercat sa inteleg nuantele si emotiile transmise si puse in acest tablou . Momentul m-a fermecat si mi-as dori sa devin macar pe jumatate cat a fost el . Sper sa-ti placa :)
