Răspuns :
Ne-am caznit, doi copii, o mama si un om, sa va facem o povestire. Daca o fi buna, nu-i vina noastra, iar daca o fi proasta, o sa ne silim alta data mai mult. Basmul a iesit din colaborarea tuturora: mama punea fire de bumbacuri in gaurile ciorapilor copiilor, baiatul cladea un castel din pietre dreptunghiulare, iar fetita impletea pe un schelet de sarma fire de papura vapsite, ca sa iasa din degetele-i cuminti si mici un cos, in care sa puie la vara patru cirese. si cum lucrau mainile, mergea si gura si se croia povestirea...
Basmul incepe, ca toate basmele, cu vorbele: "A fost odata", pentru ca tot ce se intampla din lumea basmelor, s-a petrecut odata, adica pe vremuri, si nu se mai poate petrece inca o data.
A fost o toamna dulce si lunga, cum - nu e vorba - au mai fost si altele, insa nu la fel in totul si intocmai ca toamna aceea. Pasarile calatoare, berze cu aripile mari, randunele mici si alte soiuri de sageti zburatoare, cu ciocul cat chibritul sau cat creionul sau cat nuiaua, ajunsesera cu bine in tara calda, unde aveau sa traiasca pana ce trecea gerul si se topea zapada de la noi. Pasarile de la Giurgiu asteptasera pasarile din Arges, de la Bacau si Severin, si dupa ce se adunara toate, au trecut in nori de stoluri catre miazazi, peste Dunare, peste Sfantul Munte si peste Mare, in Egipt, si mai jos, in nisipurile framantate de vanturi, prin care umbla de mii de ani stafiile de piatra.
Vazand ca incep sa imbatraneasca si ca unele din ele nu o sa mai aiba puterea sa se intoarca de doua ori inapoi, pasarile au tinut sfat laolalta si s-au hotarat sa zideasca un palat.
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Ne dorim ca informațiile furnizate să vă fi fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar pentru acces rapid, adăugați-ne la favorite!