Se naște-n cerul alb un punct timid,
Întâmplător prelins de pe un colț de orizont,
Din picătura rouăi legănate-n vârful muntelui cărunt,
Și strecurat încet pe-al boltei de cîndva cerești…
Evadat din munți și văi îndepărtate,
Punctul e mânat de libertate
A cărei gust l-a cunoscut imaginar,
Din mituri răscolite în izvoarele întemnițate tot-acolo în piatra veche…
Punctat pe cerul siguratic el se scurge
Ca mâna ploii pe-o fereastră zgârâiată,
Vrea să străpungă universul supărat,
Care îl strâmtorează cu pereții denși și reci…
Dar punctul varsă din curajul său lăuntric,
Și se împinge înainte prin particule străine,
Ce-au omorât la vânâtoare astre,
Și-au amuțit văzduhul molipsindu-l cu tristețe…
Se pierde-n cerul însurit un punct timid,
Dar după el va cade altul,
Născut și el din setea pentru libertate,
Cea care dezrobită de lumină va inspira mereu mici puncte…
sper ca team ajutat
