era o primavara minunata.Soarele mingiia crengile copacilor usor.Vintul le dadea in leagan tare,apoi mai incet si mai incet...mugurii zimbesc fericiti spre soare si se inmultesc vazind cu ochii pe crengile copacilor.Toti imbracati in muguri verzi si fericiti iar ciresul sta ofilit si trist.Mugurasii nici nu ii apar caci prea e trist si inbufnat.Soarelui ii fu mila de el asaca ii daruise o raza de caldura si un sarut pe fiecare crenguta.Ciresul se inveseli iar mugurasii nu au asteptat sa ii roage cineva a doua oara.Au iesit veseli si zimbareti dansind o hora mare de creanga ciresului.Crengile ciresului se lasau in jos de greutatea picioruselor muguraselor ce dansau.Soarele zimbea iar mugurii se linistisera,asezinduse la locurile sale si transforminduse in flori albe,firave de matase.Ciresul era cel mai frumos
