Vine o vreme cand noi reusim sa-ntrezarim miscarea timpului.
Desfasuram atunci o vasta legatura intre "ce a fost" si "ce este ".
Uneori intuim, timid, umbrele subtiri ale viitorului,
dar caile sortii plutesc in adanca taina.
Nimic nu poate fi premeditat, iar tiparul firesc al spectacolului,
oferit de clipele ce-ar fi sa vina, ramane imprevizibil.
Noi doar simtim cum viitorul vine, ordonat matematic, precum e destinul umblator printre noi.
De-a pururea nestrăbătute, de gandurile noastre, sunt căile sorţii.