Afară ninge de două zile neîncetat. Tinerii copaci, urlau şi plângeau sub imensa greutate a statului gros de zăpadă. Vântul aleargă sălbatic pe sub streşinile caselor, făcând țurțurii precum acele, să cadă frangandu-se in mii de bucăți de cristal. Micul pârâiaş ce traversa pădurea, inghetase de mult, lăsând-o într-o liniște asurzitoare. Nici urmă de animal, şi nici pas de om, nu se zareau pe zăpada imaculată. Soarele strălucea, palid, parcă lipsit de puteri, de sub norii grei şi negri ce prevesteau că un nou strat de zăpadă urma să se aştearna. Uşor, uşor; una câte una, mici steluțe de cristal începură să cadă din cer lin, precum o pană sub adierea vântului. Iarăsi ninge.----sper să te ajute, mie mi-a luat cam 16 rânduri de caiet studențesc
