Telefonul
-Trrrr! suna telefonul din camera parintilor, care plecasera de curand intr-o calatorie de afaceri, in mijlocul iernii.
Eram singur acasa, iar sunetul telefonului chiar in miezul noptii, ma nelinisti putin. Sovaind timp de cateva secunde, mi-am luat inima in dinti si m-am indreptat catre telefon.
- Alo! am spus eu cu glasul usor tremurand, sperand insa, sa nu fie sesizat si de persoana care ma sunase.
- Ha, ha, ha! De ce iti tremura glasul? Doar nu esti speriat... imi spuse o voce soptita, insa infricosatoare.
- Dar nu...
- Shhh! Ma intrerupse glasul strainului. Am ceva important sa-ti spun.
- Oh! Ce este? Am spus eu in graba.
Zdrang! Inainte de a-mi raspunde la intrebare, un zgomot de sticla sparta se auzi din sufragerie.
Am inchis telefonul si m-am indreptat grabit spre zgomotul care imi atrase atentia, stiind ca sunt doar eu acasa. Cand am ajuns in sufragerie, totul se afla intr-o ordine desavarsita. In orice caz, nu era nici urma de cioburi.
- Trrrrr! se auzi iarasi telefonul
Banuind ca era aceeasi persoana care ma sunase cu putin timp in urma, m-am grabit sa raspund, curios fiind de mesajul pe care voia sa mi-l transmita.
- Oho! Credeam ca n-o sa-mi mai raspunzi. Ce baiat curajos!
- Aha. As vrea sa-mi spuneti ce aveti de spus.
- Asculta-ma cu atentie, spuse el. Inainte de a locui tu si familia ta in acea casa, plus inca o alta familie care m-a ascultat in cele din urma, eu am fost proprietarul! N-o sa am liniste pana cand nu va izgonesc de pe pamantul meu!
- Oo...deci dumneavoastra sunteti adevaratul proprietar...
- Ha, ha, ha! Am fost, vrei sa spui.
Ma intrebam ce a vrut sa spuna prin asta, insa cand i-am inteles vorbele, mi-am inabusit un tipat de spaima si am inchis telefonul, cu mainile tremurand.
Trecusera doar cateva secunde, cand, zari o umbra apropiindu-se incet, cu mainile indreptate spre mine.
- Aaaaah! M-am trezit tipand, cu mama care alerga alarmata catre mine, printre razele soarelui patrunse prin draperii.
Era dimineata. Parintii mei erau acasa.
- Hiu! am rasuflat usurat, dandu-mi seama ca nimic nu a fost real.
I-am povestit mamei cosmarul, insa ea incremeni cand imi auzi intamplarea, spunand ca, nu cu mult timp inainte de ne muta in aceasta casa, o alta familie a parasit orasul, sustinand ca au fost bantuiti.
Atunci am stiut. Cosmarul abia incepuse.
Apropo, ar avea un impact puternic asupra celor care iti vor asculta povestea, daca o sa citesti cu intonatie, cu tonul si efectele speciale de rigoare. Pentru asta, ar trebui sa incerci sa o citesti acasa de cateva ori, incercand sa gasesti intonatia potrivita. Bafta! ^^
