era odata un mosneag s-o baba,si mosneagul avea o fata si baba avea iar o fata.fata babei era sluta ,lenesa,tafnoasa si rea la inima dar pentru ca era ,,fata mamei,, , se alinta cum s-alinta cioara-n lat,lasand tot greu pe fata mosneagului.fata mosneagului insa era frumoasa, harnica, ascultatoare si buna la inima.dumnezeu o impodobise cu toate darurile cele mai bune si frumoase .dar aceasta fata buna era horopsita si de sora cea de scoarta si de mama cea vitrega.noroc de dumnezeu ca era o fata roboace si rabdatoare, caci astfel ar fi fost vai s-amar de pielea ei.
