Din punct de vedere morfologic (al posibilitatii sau imposibilitatii cuvintelor de a-si schimba forma in vorbire pentru a exprima relatia cu alt cuvant), partile de vorbire se impart in:
-parti de vorbire flexibile – substantivul, aticolul, adjectivul, numeralul, pronumele, verbul;
-parti de vorbire neflexibile – adverbul, interjectia, prepozitia, conjunctia.
Cand intra in alcatuirea unei propozitii, partile de vorbire cu inteles de sine statator: substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele, verbul, adverbul si unele interjectii devin parti de propozitie.Articolul, prepozitia si conjunctia au rolul de instrumente gramaticale, ele servind la exprimarea raporturilor (relatiilor) sinctactice.
