Pe sesul peste care seara cade. Cenusa si pustiul se intind .Tot mai luceste-n zare apa alba.De toamna fumurie cand,fosnind.Din aripi ridicate ,se coboara cocorii cerului.Intregul stol se strange sa-si ia masul pentru noapte si umbre din trecut , pe campul gol nostalgicul lor cant si-opreste goana dar calauza veche ,
-ntr-un picior.
Vegheaza somnul mortii sa nu-i prinda
Spre stele tipa ea sfasietor
Si cardul speriat de glasul mare
Cu freamat lung
Tacerea urca.Se deschide-n zare
Mijindna a zori de zi o apa alba
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Ne dorim ca informațiile furnizate să vă fi fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar pentru acces rapid, adăugați-ne la favorite!