Dorința este o poezie definitorie pentru viziunea lui Mihai Eminescu asupra iubirii și a naturii. Ca specie literară este un mic poem pastoral, în genul idilei clasice, complicat în spirit romantic prin intensitatea visului de dragoste. Eul poetic aspiră spre o iubire infinită proiectând pe fundalul unei naturi feerice o poveste de dragoste ideală, în care gesturile celor doi îndrăgostiți se împletesc într-un ritual al înțelegerii și al armoniei depline. Nimic nu-i tublură pe îndrăgostiți, nici o convenție nu-i îndepărtează. Scrisă în perioada de maturitate când erotica ocupă un loc preponderent în creația eminesciană, poezia aparține liricii intime.
