La romantici, tema iubirii este ingemanata cu cea a naturii, pentru ca natura vibreaza la starile sufletesti ale eului liric. Poemul "Luceafarul" este integrat acestei teme si reprezinta ipostaza iubirii paradisiace, poetul visand o iubire absoluta, "o necesitate spirituala de a trai viata spetei cu toate deliciile de ordin sufletesc, superior"- G. Calinescu, sustinuta de sentimente autentice, reciproce, vesnice, formandu-se un univers al asteptarii. Nu este vorba doar despre iubirea inteleasa in limitele ei lumesti, ci de incercarea de a dialoga cu natura. "Luceafarul" cuprinde mai multe ipostaze ale temei: visul de iubire neimplinit, iubirea concreta in plan teluric si iubirea paradisiaca. Ultimele doua ipostaze se realizeaza in cadrul cuplului Catalina-Catalin , ceea ce sustine ideea ca implinirea erotica este data numai omului comun, iubirea concreta, prezentata in a doua parte a poemului implicand scenariul erotic specific eminescian, pentru ca la Eminescu « iubirea este un leagan de gingasii erotice »
