-
A
sosit vara, în sfârșit! Pot acum să mă apuc de muncă! Spuse Furnica.
-
Muncă?
Eu mă gândeam că, timpul acesta frumos te îmbie la cântat… zise Greierele, acordându-și
vioara.
-
Nu
mai ții minte, dragă Greier, că vara trecută la fel ai făcut..toată vara ai cântat
și când a sosit toamna, cu vanturi și ploi, erai fără adăpost și pe deasupra și
flămand.Spuneți voi, copii, nu este așa?
-
Ba
daaa! Strigară copiii în cor. Toată vara ai lenevit și ai cântat și toamna ai
cerut ajutor de la Furnică.
-
Eu te
sfătuiesc să iei exemplu de la acești harnici gospodar..Uite cum muncesc la camp!spuse
Furnica. Întrebă-i pe ei cum e mai bine să faci, dacă pe mine nu vrei să mă
asculți.
-
Gospodarilor,
de ce voi vara munciți la câmp în loc să vă odihniți la umbra copacilor și să
vă bucurați de muzica mea? îi întrebă Greierele.
-
Păi
dacă am sta toată ziua, cine ar mai avea grijă de recoltă, cine ar mai culege
roadele? La iarnă sigur ne vor prinde bine ! Nu-i așa, copii?
-
Sigur!
La iarnă vom avea cu toții ce sa mâncăm și vom avea cu ce să ne încălzim, doar
tu vei fi flamand și înfrigurat.
-
Eu
zic că mai bine e să profităm de vremea frumoasă de afară, să lâncezim și să ne
simțim bine, spuse Greierele.
-
N-ai
decat! Strigară copiii în cor.
-
Faci
cum vrei! Zise și Furnica.
-
Treaba
ta, însă vei regreta! Adăugă și-un Gospodar.
