cu dealurile ei negre şi pătate. Totul în jur e sur, umed, vântul ăsta neplăcut care leagănă copacii goi şi urîţi. Primăvara asta, nu destul că ea e urâtă, dar încă şi pe Baba Odochia o mai aduce. Nici nu ninge, nici nu plouă. O babă cu cojoacele ne spălate, vine şi se le scutură, de parcă nouă ne place asta. Decât aşa o primăvară ce ne poartă cu papucii de glod, după florile ei leşinate, care până acasă se pătlocesc, prin toate pădurile, fără culoare, fără vietăți, mai bine ar veni deodată vara.
