Lumea minunată a cărților
Era o zi de primăvară. Pe când ceilalți copii aveau ore ,eu aveam o oră liberă. Am spus să n-o irosesc,așa că am pornit spre bibliotecă.
Când am ajuns,toate cărțile îmi zâmbeau. Fericit,le-am spus:
-Bună dimineața!
Ele au tăcut. Doamna bibliotecară m-a îndrumat spre rafturi. Acolo,o carte s-a deschis,apoi s-a închis. Pentru o clipă m-am speriat,dar am știut că vrea să-mi spună ceva. În câteva momente un glas se auzi în depărtare:
-Bună,copile!
M-am întors,dar nu era nimic. Mi-am dat seama că era glasul lui Pinochio,ce iesise din poveste a unei cărti.
M-am îndreptat spre ușă,uitându-mă în spate la fiecare pas. Mi-am luat ”la revedere” ,dar mi-am propus să mai vizitez biblioteca,fiindcă era ca o lume minunată a cărților.
