Era mijlocul zilei in mijlocul primaverii. Copacii incepusera deja sa infloreasca si iarba mirosea a proaspat peste tot.
Gradinile erau toate pline de flori colorate, cu mii si mii de mirosuri. Florile de cires albeau atmosfera, iar magnoliile dadeau o culoare rozalie imprejurimilor.
Miruna era, si ea, martora a minunatiilor naturii. Aceasta se dadea in leaganul din fata casei ei, admirand copacii infloriti si florile plantate in gradina ei. Deodata, leaganul s-a oprit si fetita s-a speriat. A simtit ceva pe cap, iar apoi s-a intors sa se uite cine a oprit leaganul. In spatele ei, Zana Primavara a reinceput sa ii faca vant dupa ce i-a asezat pe cap o coronita din flori. Coronita chiar era dorinta ascunsa a fetei! Aceasta voia o coronita, dar nu voia sa rupa flori din propria gradina.
Zana Primaverii i-a promis fetitei ca in fiecare primavara de acum incolo se va intalni cu ea la leagan si ii va oferi cate o coronita noua de flori, care nu se va ofili niciodata.
Lumina aurie a soarelui le batea pe ambele zane si se simtea cum pluteste fericirea in aer. Primavara in plin soare era magnifica.
Miruna a fost atat de uimita de intalnirea ei cu Zana Primavara incat a fugit repede in casa sa ii povesteasca mamei cele intamplate. Zana Primavara exista si va reveni mereu, in fiecare primavara, in gradinile noastre.
