Erau trei ciobeni, unul moldovean, unul ungurean si unul vrancean. Ei aveau fiecare oile sale. Odata, ciobanului ungurean si celui vrancean l-i s-au adunat mania si s-au hotarat pe la apus de soare sa-l omoare pe cel moldovean, deoarece acesta era mai ortoman, avea oi mai multe, mai mandre si mai cornute, avea si cai invatati, si caini mai barbati, si era mult mai bogat ca acei doi. Insa, ciobanul moldovean avea o Miorita, care-i deja de trei zile nu-i mai tacea gura si incerca sa-l avertizeze pe ciobanul sau, si a reusit. Ciobanul moldovean i-a raspuns ca daca asa ii va fi soarta, asa sa fie, si sa se duca la cei doi ciobeni si sa le zica sa-l ingroape pe-aici pe-aproape, langa strunga sa de oi, iar maicii sale sa nu-i spuna c-a murit, ci ca s-a insurat cu-o fata de crai si ca la nunta sa a cazut o stea si ca este fericit.
