Am stat adesea și am cugetat, mi-am pus imaginația în fața realității și am conceput, în mintea mea, un adevărat portret fantastic, al unui uriaș. M-am gândit că unui uriaș îi trebuie niște ochi foarte mari și ageri, să vadă bine pe unde merge, picioare puternice și mari, să îți poată face loc peste tot ce unde calcă, mâini mari, groase, să poată lua ce vrea el, chiar să mute munții. Fața lui gigantică, cu ochii bulbucați, gura extrem de mare, nasul ușor cârn și zâmbet tâmp. Îmbrăcat mereu simpatic, cu bluză roșie care-ți fură privirea, cu pantaloni școlărești și pantofi mărimea patrusute șaizeci și șapte.
