l cerem atat de des in rugaciunile noastre,ne obisnuim atunci cand o persoana are o realizare sa soptim, ades invidiosi "Ei, a avut noroc",incat nici macar nu stim sa-l definim.In opinia mea, norocul este o entitate aparuta in calea noastra intr-un anumit moment din istoria noastra personala.Norocul in sine presupune o etapa premergatoare care, se realizeaza prin munca.Ne dorim ceva cu ardoare ( bine,bine, nu lucruri fanteziste precum luna de pe cer),dar lucram asiduu , de exemplu invatam "pe rupte"in vederea reusitei la examen, Cu alte cuvinte, chemam norocul in calea noastra, deoarece i-am "pregatit"calea,adica am muncit ca sa-l meritam. Se spune ca norocul nu se cautaci vine el atunci cand nu te-astepti. Important este totusi faptul ca "norocul"soseste prin intermediul oamenilor,adica "cunosti omul potrivit pentru nevoia ta".Dimensiunea este deja filosofica, dar, nimic nu este intamplator. Norocul, ca si mult hulitul sau frate geaman "ghinionul" sunt "produse "ale oamenilor.
Corect?
