RĂZÓR1, răzoare, s. n. 1. Fâșie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar și potecă între două ogoare; hat. 2. Loc arat
OGÓR- Bucată de pământ cultivată sau cultivabilă ♦ Câmp semănat cu același fel de plante (de obicei cereale)
PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat necultivat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui
ȚÁRINĂ, țarini, s. f. 1. Câmp cultivat
GLÍE, glii, s. f. 1. Pământ; ogor; fig. patrie. ◊ Expr. Sub glie = în mormânt. 2. Brazdă de pământ (cu iarbă cu tot, câtă se poate desprinde odată cu hârlețul).
CÂMP, câmpuri, s. n . 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie;spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune
LÚNCĂ, lunci, s. f. 1. Șes de-a lungul unei ape curgătoare caracterizat prin soluri aluvionare și prin vegetație specifică
STUFĂRÍȘ, stufărișuri, s. n. 1. Loc pe care crește stuf mult și des
PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări
