Care este tipul de naratiune in Donna Alba de Gib. I Mihaescu?
“Privirile mele au îmbrăţişat tot timpul cea mai mare frumuseţe pe care am văzut-o în viaţa mea, singura căreia i-am rămas credincios ani întrgi în taina gândului meu, din clipa cand văzând-o înaintând pe stradă, cu maiestatea cu care înainta acum câteva clipe încoace , am ameţit ca de o lumină prea tare a soarelui, şi două cărţi enorme pe care le aveam în mână , pentru că mă aflam în faţa unei şcoli unde trebuia să trec un examen, au căzut cu zgomot la picioarele ei, ca cel mai sincer şi desăvârsit omagiu. Ea a zâmbit atunci, multumindu-mi cu ochii atât de minunat, si mi se pare puţin înfricoşată probabil de puternica detunătura a dicţionarelor clasice, ca zambetul ei s-a încrustat într-atât în sufletul meu, ca şi hotărârea nestrămutată de a o regăsi si de a apăra dumnezeiasca apariţie de orice înfricoşare, ca nu ştiu ce-ar putea şterge această incrustaţie şi această hotărâre din sufletul meu, până acum ele au rămas intacte, daca nu şi mai accentuate, ca în ziua dintâi, daca mai e cu putinţă să mai crească vreun lucru care la origine este infinit”.
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Ne dorim ca informațiile furnizate să vă fi fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar pentru acces rapid, adăugați-ne la favorite!