Dupa moartea parintilor sai, Olivier Chateauneuf fu adoptat de unchiul sau Henri. Baietelul se regasi departe de strada sa, intr-un alt univers. Dar viata merge mai departe, iar copilul facu dovada in acest nou mediu de o curizitate care era stimulata fara incetare. Grijuliu de educatia lui, unchiul sau Henri il chestioneaza pe Olivier despre gusturile sale, si ii pune o intrebare grava si inevitabila :
« Ce ai vrea sa faci mai târziu ? »
« As dori sa fac...de toate ! » ii raspunde tânarul erou de « Trei acadele cu menta ».
- Ce vei face când vei fi mare ?
-Voi lucra la Fabrica de hârtie
-Daca iti place, desigur ! Dar vei avea poate chef sa faci altceva. Trebuie sa facem totdeauna ceea ce ne place. Daca nu, vom regreta toata viata,
-Hmmm, unchiule, facu vag Olivier.
-In afara de Fabrica de hârtie, ce alceva ti-ar mai place ?
- O gramada de chestii, raspunde Olivier.
In timp ce curata masa de ultimile frimituri de prajitura, in mintea lui se forma un cortegiu cu toti Olivierii Chateauneuf care erau in puterea sa : Olivier, cantaretul de opera ( nu se poate, tu cânti fals, ii spunea matusa lui), Olivier, marinarul (cu atât mai rau pentru raul de mare), Olivier, pilotul de automobil de curse, Olivier boxerul, Olivier, campionul la tenis si inca medicul, exploratorul, cavalerul, actorul….
-O gramada de lucruri, unchiule ! As vrea sa fiu… totul !
-Vezi, spuse unchiul, pacat ca nu avem decât o viata. Si cum ratam intotdeauna câte ceva, vine momentul in care sântem nevoiti sa alegem. Orbeste.
-- Hmmm, hmmm, spuse Olivier.
- In timpul unei mari perioade din viata noastra, ne spunem : « Când voi fi mare, voi fi.. » sau « Mai târziu, voi deveni... », si apoi, a doua zi, intimp ce ne radem barba, ne uitam in oglinda si o evidenta dictata de vremea care trece se impune : « Când voi fi mare... » dar, acuma sânt mare, si sânt un negustor de hârtie, nu sânt nici actor, nici cântaret, nici scriitor de piese de teatru...Si, daca totul merge bine, ceilalti vor spune : « A reusit ! », atunci când nu reusim decât un singur lucru, cel care ne interesa cel mai putin, si le ratam pe toate celelalte.
Si, zicând toate acestea, unchiul Henri trase câteva fumuri rapide din tigare, cu un aer melancolic.
Olivier si simti jenat. Ca si cum ar fi ascultat un pic pe la usi.
