Panorama orașului meu noaptea
Noaptea a venit. Luna iulie este pe sfarsit,iar păsărele zboară fericite. Nu mai sunt pe drum mașinile care sa risipească liniștea duioasă. Eu stau pe balcon si ma uit spre mare. E atât de frumos încât nu ai mai pleca de acolo. Mama zâmbește și îmi spune că vom merge în oraș. Bucuria mi-a umplut atunci sufletul. Ajunsesem și era de neînchipuit de frumos. Erau multe magazine colorate cu tot soiul de vaze,lustre si multe jucarii. Ba chiar covoare,pantofi si îmbrăcăminte. Am mers la un restaurant foarte elegant,unde se mânca,normal,cu bunele maniere. Eu ca să i-au puțin aer,deoarece era cald,priveliștea mi se împietri când am văzut luminile magazinului noaptea. M-am întors acasa cu o imagine creata despre orașul meu noaptea. De atunci visez frumos.
