Bunătatea ...
Zi de iarnă. Linişte. În clasă. Pe uşă scrie: a II-a ... dincolo de ea, eu alături de un prieten mic. Are nevoie. Ne străduim să descâlcim paşii unei probleme. Alţii sunt răciţi şi ... au rămas tot în clasă, completetând fişe cu markăre ... doar pe Maria o doare burtica, iar ceilalţi în sala de sport.
E plăcut, e linişte fremătătoarea ... e frumos!
Alexandru, cerându-şi voie, coboară să-şi ia un ceai ... noi descâlcim şi suntem ca un susur viu de viaţă.
Se deschide uşa ... şi Alexandru, ridicând paharul, păşeşte întreabând senin:
---- Cine vrea un ceiuţ? Pe cine doare burtica ...
Toţi ne-am ridicat privirea şi ochi mari şi calzi spre el s-au îndreptat ... l-am îmbrăţişat cu toată-mi fiinţa.
Gestul lui curat mi-a mângâiat sufletul. Atunci, am ştiut, prin gest sublim, că bunătatea şi iubirea sunt în fiecare dintre noi şi e minunat să reuşim să le dăm vieţii.
Şi dincolo de cuvinte rămân faptele ce ne îmbracă, ne definesc, ne diferenţiază şi ne ajută să fim Oameni.
