Cand mic eram , si mai greseama , mama avea intotdeauna un cuvant de incurajare pentru mine , chiar si atunci cand era foarte dezamagita. Dupa o vorba buna si o mangaiere din partea-i totul disparea. Iubirea ei era nepretuita , era un tablou de pus in rama. Alaturi de mama , bolta vietii mele e linistita , fara nori , senina. Ea este o floare sfanta care-mi este invatator, ingrijirot, dar mai presus de toate prietena. Este ca o carte de povesti care-mi spune ce este biune si ce este rau , ce este frumos si ce este urat , ce este drept si ce este nedrept si cum sa fiu om in viata , cum sa inteleg trecerea prin ea. Mama este lumina vietii mele ce nu se stinge niciodata. E luceafarul ce apare in noaptea misterioasa.
