in opinia mea ,opera D-l Goe de I.L Caragiale este o schita specie a genului epic in proza ,de dimensiuni reduse ,in care putine personaje sunt antrenate in derularea unui episode unic si semnificativ din veata personajului principal,intr-un timp si spatiu limitat.
In primul rand ,apar putine personaje:Goe,mamita,mam mare,tanti Mita,conductorul,tanarul.Acestea sunt antrenate in derularea unui episode unic din veata personajului Goe:pt.a nu mai ramane repetent inca un an,mama,matusa,si bunica hotarasc sa-l duca pa Goe la Bucuresti de 10 Mai .Cei patru astepta trenul si,intre timp ,copilul se arata nerabtator,ca apoi sa le jigneasca pe femei in timpul discutiei pentru ca acestea nu pronuntau correct cuvantul "marinar",Trenul soseste in gara si personajele isi gasesc locurile.Goe insista sa ramana pe corridor si,in ciuda sfaturilor binevoitoare ale unui tanar,acoate capul pe fereastra ,pirzand palaria in care era prin biltul de calatorie.Ca urmare ,la aparitia controlorului femeile sunt obligate sa plateasca un nou bilet si o amenda,In ciuda incercarilor bunicii de a-l supraveghea ,Goe trage semnalul de alarma,dar scapa de pedeapsa ,pentru ca doamnele il acopera greseala.In final,trenul ajunge ,chiar daca cu intarziere ,la destinatie.
In al doilea rand,spatiul in care se desfasoara evelimentele este restrains la peronul garii si la vagonul de tren ,iar intervalulu de timp limitat la cateva ore.
In concluzie,trasaturile prezentate mai sus justifica incadrarea textului support in specia schitei.
SPER SA ITI FE DE FOLOS.
