autorul isi aminteste de iubirea vietii lui,aceasta sa intamplat cu mult timp in urma,caci ei s-au despartit,insa autorul nu mai poate uita de ea,isi aduce de infatisarea ei,de ochii ei albastri,ii aude glasul peste tot,prin zbuciumul soptitor al brazilor.In gandul lui se mai aude numele femeei iubite,incepe sa se prelinga lacrimile prin gene,caci isi aduce aminte de ea.El vrea odata sa uite de ia,s-o scoata din minte,chiar si cu forta,iar tristetea incepe sa-l rapuna.
