Patria:Patria e o mîndră floare/Ce îşi înalță tupina subțire spre soare/O floare gingașă şi mică/Ce se frînge atunci cînd este părăsită/Îşi pleacă fruntea în jos şi plânge îndurerată/ Că de nepoții săi fără milă a fost lăsată/ Patria este un colț de rai / Unde vrei mereu să stai /E cea ce este apărată/ Cu sângele ce se scurge dintr-o gloată/ O gloată de ostași voinici/Ce îi apară pe cei mai mici / Patria e sufletul de mamă/Ce te încălzește cu dragostea de aramă/Este cel mai scump cuvânt /Rostit pe acest pămînt/Este o stea călătoare/O duioasăcîntare/Un vis feeric din poveste/Un pom ce mereu rodeşte/Asta este patria/Şi eu mă mîndresc cu ea!
Casa părintească: Stă o femeie îngîndurată/Lângă fereastra întunecată/Din ochii săi triști /Cad bile de argint /Se rostogolesc frumos pe obrazul îmbojorat/Şi cad pe podeaua care s-a stricat /Şi părul ei e alb de atâta dor /Şi cînd îi vezi tristețea Îți trec fiori /Ea stă mereu ,aşteaptă/Şi mai are speranța că nu a fost uitată/Dar speranța se stinge /Cînd soarele nu mai rade /Şi adoarme îndurerată/Cu dorința sa neuitată/Să vină omăcar o odată la casa părintescă/Copii săi ce i-a crescut odată .
