Priveam mai atent catelul si mi-am dat seama ca nu-mi mai era antipatic.
Bubico...un nume care i se potrivea. Statea cuminte la mine in brate si accepta
mangaierile
mele .Era induiosator. Fundita cu care stapana-i legase parul se
desprinse incet ,iar bretonul rebel "navalea"peste ochisorii lui dandu-i
un aer
neajutorat.
Devenisem brusc sentimental. Trenul inainta molcom pe calea ferata ,iar leganatul
sau se contopea discret cu respiratia sacadata a cainelui.
Bietul Bubico adormise in bratele mele.
