Ah, omul de zapada; prietenul fiecarui copil care, si-a petrecut frumoasale zile de iarna, in frig si viscol pt. al construi.
Acesta este tacut, nu prea vorbeste cu mine! Cateodata poate ma supar pe el dar, sclipirea ochilor lui de carbuni imi iau supararea. Acesta are o gura... putin cam.... murdara si totusi zambitoare. Are un nas lung, zici ca e frate cu pinochio. Nastureii de la piept sunt atat de frumosi...vaiiii.... zici ca sunt slefuiti special pt el. Palaria de pe cap este din dulap de la tata. Ii sta bine, trebuie sa recunosc.
Acesta e omul meu de zapada !
