👤
MONICAMARIADZE
a fost răspuns

cazurile si functiile sintactice ale substantivului

Răspuns :

EAGLEEYESZE

Morfologia este partea gramaticii care studiază modificarea formelor cuvintelor în cursul comunicării.

Este de două feluri:

  • flexibilă = care își schimbă forma după gen, număr, caz, persoană, timp, diateză, mod ( substantivul, adjectivul, articolul, numeralul, pronumele, verbsul );
  • neflexibilă = care nu își poate schimba forma: adverbul, prepoziția, conjuncția, interjecția.

Vom discuta despre SUBSTANTIV care este o parte de vorbire FLEXIBILĂ care denumește ființe, fenomene ale naturii, stări sufletești, acțiuni, lucruri, în general fiind cunoscute ca obiecte.

Felurile:

  • comune = care denumesc obiecte de același fel ( ex: oraș );
  • proprii = care denumesc anumite ființe sau lucruri ( ex: Alexandra );
  • simple ( ex: elev );
  • compuse (ex: Floarea-Soarelui );
  • colective = care au formă de singular și înțeles de plural ( ex: roi );

a) trei genuri:

  • masculin: unu - doi;
  • neutru: un - două;
  • feminin: o - două;

b) două numere:

  • singular = când se denumește doar un singur obiect ( ex: carte, masă, om, ploaie, scaun, băiat );
  • plural = când se denumesc mai multe obiecte ( ex: cărți, ploi, oameni, mese, băieți, scaune );

Unele substantive au numai forme de singular și se numesc defective de plural ( ex: miere, zori, aur, fasole, var, foame, sete, secară, câlți ), iar altele au numai formă de plural și se numesc defective de singular ( ex: Bucegi, bulgi, făină, tăieței ).

c) cinci cazuri:

  • Nominativ: întrebările ” cine și ce ? ”

subiect: Elevul scrie pe caiet.

                  ↓

            ( cine scrie pe caiet ? );

nume predicativ: Prietenul meu este inteligent.

atribut substantival apozițional: Sora mea, Sara, a luat premiul întâi la concursul de geografie.

  • Acuzativ: întrebările ” pe cine, ce, pentru cine, pentru ce, prin cine, prin ce, cu cine, cu ce, de cine, de ce, de la cine, de la ce, când, până unde, cât ? ”

nume predicativ: Casa lor este de cărămidă portocalie.

atr. subst. prepozițional: Mobila de bucătărie este de culoare albă.

complement direct: Citesc o nuvelă.

complement prepozițional: M-am gândit la mama prietenului meu.

complement de agent: Cartea este citită de copil.

complement circumstanțial de loc: Plecăm la mare.

complement circumstanțial de mod: Mănânc cu po.ftă dulciurile.

complement circumstanțial de timp: După ploaie iese soarele.

complement circumstanțial de scop: Învață pentru note mari.

complement circumstanțial de cauză: A murit de bătrânețe. Mor de frică.

  • Genitiv: ” al, a, ai, ale cui ? ”

atr. subst. genitival: Mirosul cozonacului este plăcut.

                                                      ↓

                                            ( al cui miros este plăcut ? )

nume predicativ: Frumusețea este a naturii.

atr. subst. prepozițional: Manifestația contra fumatului a strâns multă lume.

atribut apozițional: Citesc operele dramaturgului român, ale lui Ion Luca Caragiale.

complement indirect: Complotează împotriva surorilor.

complement circumstanțial de loc: În spatele casei se află o piscină.

complement circumstanțial de timp: Se învăța mai mult pe vremea bunicilor voștri.

complement circumstanțial de scop: Se pregătește în vederea plecării.

complement circumstanțial de cauză: Din cauza supărării a adormit.

  • Dativ - ” cui ? ”

complement indirect: Bunicul i-a dăruit Ioanei o săniuță.

                                                                     ↓

                                                         ( cui a dăruit bunicul o săniuță ? )

complement circumstanțial de mod: Lucrează contrar normelor de protecția muncii.

nume predicativ: Orarul este conform regulilor deja propuse.

complement circumstanțial de loc: Stai locului !

atribut substantival: Glorie eroilor noștri ( neamului ) !

atribut apozițional: Suntem recunoscători profesoarei noatre de matematică, doamnei Enache.

  • Vocativ - NU are funcție sintactică.

Substantivele care se află în cazul vocativ se separă, prin virgulă, de restul propoziției:

Ioane, vino la mine !

Vino, Ioane, acasă !

Maria, treci aici !

Forma pe care o ia un substantiv în diferite cazuri se numește declinare.

  • Locuțiunea substantivală = reprezintă grupuri de cuvinte care au sensuri unitare ale substantivelor.

de exemplu: aducere-aminte, băgare de seamă, părere de rău se comporta la fel ca substantivul.

                   

Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Ne dorim ca informațiile furnizate să vă fi fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar pentru acces rapid, adăugați-ne la favorite!


Ze Lesson: Alte intrebari