Poteca serpuita a pădurii se sterge in umbrele tremurând ale copacilor ce nu vor sa se lipsească de crengile artagoase captusite cu ace. Iarba încîlcită si întârziată in moment inroseste la câteva noante aspre ale apusului. In seninătatea linistiti câteva frânturi de crengute strivite sub copita unui cerb solitar tulbura firul viselor si ma arunca in seninătatea realității.
