Se refera la o persoana care are retineri fata de ceva sau stie ceva ce nu poate spune.
SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, adj. 1. (Fil.) Care are loc în conștiință (individuală sau colectivă). 2. Care ține de subiectivism (1). 3. Care ține doar de părerea personală, necorepunzătoare realității, a cuiva; lipsit de obiectivitate; părtinitor. – Din fr. subiectif.
Sursa: DEX '09
(2009)
|
Adăugată de
blaurb.
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, adj. 1. (Fil.)
Care consideră că baza a tot ce există este conștiința individuală;
care neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale,
independente de om. Idealism subiectiv. 2. Care are un
caracter personal, care se petrece în conștiința cuiva; care, într-o
judecată, acțiune etc., ține seamă numai de sentimentele, de pornirile
și de ideile sale; părtinitor. – Din fr. subiectif.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
