Fiind fabulă, Melcul şi cioara aparţine genului epic. În structura ei, se îmbină naraţiunea cu dialogul. Personajele sunt animale personificate cu trăsături şi comportamente umane. În fabulă apar naraţiunea şi dialogul.
O cioară îl salută cu dispreţ pe melcul cocoţat într-un arbore înalt. Ea îl întreabă cum a ajuns atât de sus, el care era călcat în picioare. Melcul râzând cu ironie, îi răspunse că asemenea multor oameni s-a târât şi s-a urcat.
Trăsături ale personajelor: „Zise cioara cu dispreţ” „frăţioare / Erai călcat în picioare” sau „Melcul râse cu-ironie / De a cioarei neghiobie”.
Fabula se termină cu morala din care se desprinde intenţia critică a autorului. Morala fabulei este: „- Ca mulţi oameni ce în lume / Au ajuns a-şi face nume, / M-am târât şi m-am urcat”.
