Iarna
Negreşit că, sus în ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astăzi ne-a coprins.
Negreşit ! focul din soare
Nu-l plăteşte Dumnezeu,
Însă noi plătim, sârmanii,
Lemne şi cărbuni mereu.
Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pământul îngheţat
Ca să vezi cât e de jalnic
Să tot tremuri nencetat.
Tu, care-ţi iubeşti făptura,
N-ai mai zice un cuvânt
Şi-ai opri crivăţul aspru
Să mai sufle pe pământ !
Discreţie
Nu vreau să ştii că te iubesc ;
Voi suferi tăcut, discret –
Cochetele dispreţuiesc
Pe-un franc poet !
Da-n veci închipuirea ta
Din sufletul meu n-o să moară,
Şi niminui n-oi arăta
A mea comoară!
Căci te iubesc, deşi nu-ţi spun:
Nu! n-ai s-o afli niciodată ...
Şi arz de dorul tău nebun,
Mult adorată.
Dar tac, nu-ţi spun că te iubesc :
Ştiu bine că pe-un franc poet
Cochetele-l dispreţuiesc ...
Tac – sunt discret !
Cântec studenţesc
Barometrul se tot lasă –
Vezi numa cum vremuieşte ...
Ş-apoi ? parcă mie-mi pasă ?
Încă un pocal ! – Noroc !
Să se lase cât pofteşte,
Că eu nu mă las de loc.
Şi de-i vorba de lăsate,
Apoi lasă-te pe mine !
Să se lase el cât poate,
Eu tot ştiu că l-am rămas :
Că, să nu dau de ruşine
Până-n pimniţă mă las !
La el consecvenţă nu e,
Că-z, cum vremea i s-arată,
Când se lasă, când se suie;
Pe când eu, mă rog frumos,
Dacă m-am lăsat odată,
Singur nu mă scol de jos!
De ce ?
De ce, când o furtună,
S-bate pe pământ
Cu furie nebună ...
Cânt ?
De ce, când luna plină
Revarsă peste crâng
Divina ei lumină ...
Plâng ?
De ce, când treci semeaţă
Şi nu-mi zici un cuvânt,
Nici nu-mi priveşti în faţă ...
Cânt ?
De ce, când braţe goale
La piept cu dor mă strâng ...
În de mătase poale
Plâng?
De ce? Că ştiu: părere
E tot pân’ la mormânt !
Plăcere plâng ... Durere ...
Cânt.
Mic si mare
Trece un prapad pe lume...
Dinspre larg de ocean,
Cu ce neagra turba bine,
vine vajnic uragan!
E o spaima-n toata firea...
Pasari albe fug, s-ascund;
Pinii seculari se-ndoaie;
pesti, jivine merg la fund.
Urla ape biciuite,
dau nebune catre mal;
Calca unul peste altul
si se-nghite val pe val.
Geme farul... Un graunte
de nisip, nepasator,
Rade de urgia oarba
si de groaza tuturor;
„Razi? Nu vezi?” l-intreba farul.
„Ba vad bine” zice el;
„S-apoi, daca vine, - vina!
Sunt atat de maruntel!
„Radacini eu n-am, sa-mi pese!
nu ma simt deloc legat -
„Ori in adancimea marii,
ori la soare pe uscat -
„Sa ma spulbere de-aicea,
cu tot eu am sa raman:
„Mie, unuia, oriunde,
singur cerul mi-e stapan!”
Sper ca te-am ajutat!!!!!!!
