Răspuns :
Am avut un vis interesant. O sa vi-l povestesc si voua.
Se facea ca ma aflam intr-o gradina plina de flori multicolore, de pomi roditori si de izvoare cristaline. Pasarile ciripeau harjonindu-se printre ramurile umbroase. Albinele harnice zumzaiau prin flori si fluturi ca niste confetti roiau deasupra tuturor.
Ma odihneam intr-un hamac.
Aud zvon de glasuri care tulbura pacea gradinii si ma ridic. In fata mea stateau doua aratari ciudate: una rotunda si greoaie, albastra-verzuie, alta diafana, stravezie, cu contururi abia vizibile.
-Hei, voi! Cine sunteti si de ce va certati? spuse-i eu somnoroasa.
-Buna ziua! Eu sunt Pamantul, iar dumnealui este Cerul, spuse grasutul.
-Buna ziua , Cerule! Buna ziua, Pamantule! Ma bucur sa va cunosc! Eu sunt Bianca. Tot nu mi-ati spus de ce va certati.
-Iti vom spune imediat. Noi credem ca tu, Bianca, vei putea hotari care dintre noi are dreptate, spuse straveziul.
-Sunt curioasa!
-Nu-i asa ca la inceput a fost Pamantul? se repezi dolofanul. Asta e neintelegerea. Eu cred ca oamenii au locuit din vremuri stravechi pe Pamant. Apoi, abia, au inceput sa cerceteze cerul pentru a afla tainele lui. Oamenii ar putea trai mult si bine fara cer. Le-as oferi o cupola de sticla in loc.
-Cu sau fara cupola, Pamantule, esti doar una dintre miliardele de planete pe care le-am vazut nascandu-se. Esti un pici cam obraznic, Pamantule!
-Nu-i frumos sa va certati! am spus eu, masurandu-mi cuvintele de teama sa nu jignesc pe careva dintre cei doi. E adevarat, Cerule, ca fara oamenii care locuiesc pe Pamant, tu nu ai exista? Nu ar avea cine sa-ti masoare distantele in ani lumina si nici cine sa-ti numere planetele si astrii.
Cerul tacu putin descumpanit. Voia sa spuna ceva , dar se vede ca nu avea voie sa vorbeasca de fata cu muritorii de rand. Imi trecu prin minte cam ce replica ar putea avea dumnealui , Cerul: ,,ca sunt si alte planete locuite, ca exista si alte fiinte inteligente, carora putin le pasa de distantele cosmice masurate in ani lumina...''
In schimb, Cerul spuse:
-Bianca a hotarat! Fara locuitorii pamantului , se pare ca eu nu as fi existat in constiinta nimanui.
-Noi suntem prieteni pe viata, nu-i asa? spuse impaciuitor Pamantul, impresionat de singuratatea Cerului.
Eu eram multumita ca i-am ajutat pe cei doi prieteni sa se impace. As fi vrut , totusi, sa aflu daca exista si alte planete locuite. Dar n-a fost sa fie.
Se facea ca ma aflam intr-o gradina plina de flori multicolore, de pomi roditori si de izvoare cristaline. Pasarile ciripeau harjonindu-se printre ramurile umbroase. Albinele harnice zumzaiau prin flori si fluturi ca niste confetti roiau deasupra tuturor.
Ma odihneam intr-un hamac.
Aud zvon de glasuri care tulbura pacea gradinii si ma ridic. In fata mea stateau doua aratari ciudate: una rotunda si greoaie, albastra-verzuie, alta diafana, stravezie, cu contururi abia vizibile.
-Hei, voi! Cine sunteti si de ce va certati? spuse-i eu somnoroasa.
-Buna ziua! Eu sunt Pamantul, iar dumnealui este Cerul, spuse grasutul.
-Buna ziua , Cerule! Buna ziua, Pamantule! Ma bucur sa va cunosc! Eu sunt Bianca. Tot nu mi-ati spus de ce va certati.
-Iti vom spune imediat. Noi credem ca tu, Bianca, vei putea hotari care dintre noi are dreptate, spuse straveziul.
-Sunt curioasa!
-Nu-i asa ca la inceput a fost Pamantul? se repezi dolofanul. Asta e neintelegerea. Eu cred ca oamenii au locuit din vremuri stravechi pe Pamant. Apoi, abia, au inceput sa cerceteze cerul pentru a afla tainele lui. Oamenii ar putea trai mult si bine fara cer. Le-as oferi o cupola de sticla in loc.
-Cu sau fara cupola, Pamantule, esti doar una dintre miliardele de planete pe care le-am vazut nascandu-se. Esti un pici cam obraznic, Pamantule!
-Nu-i frumos sa va certati! am spus eu, masurandu-mi cuvintele de teama sa nu jignesc pe careva dintre cei doi. E adevarat, Cerule, ca fara oamenii care locuiesc pe Pamant, tu nu ai exista? Nu ar avea cine sa-ti masoare distantele in ani lumina si nici cine sa-ti numere planetele si astrii.
Cerul tacu putin descumpanit. Voia sa spuna ceva , dar se vede ca nu avea voie sa vorbeasca de fata cu muritorii de rand. Imi trecu prin minte cam ce replica ar putea avea dumnealui , Cerul: ,,ca sunt si alte planete locuite, ca exista si alte fiinte inteligente, carora putin le pasa de distantele cosmice masurate in ani lumina...''
In schimb, Cerul spuse:
-Bianca a hotarat! Fara locuitorii pamantului , se pare ca eu nu as fi existat in constiinta nimanui.
-Noi suntem prieteni pe viata, nu-i asa? spuse impaciuitor Pamantul, impresionat de singuratatea Cerului.
Eu eram multumita ca i-am ajutat pe cei doi prieteni sa se impace. As fi vrut , totusi, sa aflu daca exista si alte planete locuite. Dar n-a fost sa fie.
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Ne dorim ca informațiile furnizate să vă fi fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar pentru acces rapid, adăugați-ne la favorite!