Răspuns :
Frumuseţea omului ...
Seară. Suntem la munte. E bine şi cald în cabană. A fost o tabără de neuitat ...
Omăt, colegi, profesori ... joacă, inimi descătuşate, lumină revărsată peste fiecare cred şi, sigur şi, peste mine.
Am învăţat să schiez şi asta datorită dumnealui: profesor drag cu inima mare, dar şi gura pe măsura cordului său generos.
Ne trezea în zori şi ... atunci îl uram, apoi încet reveneam la sentimente mai umane ... aşa am început să schiez: cu o poftă destulă să-i arăt că-s mai bună decât dumnealui, deşi nu-s matinală ca Măria-Sa, dar nici atât de neînţelegătoare ca ... dar acesta-i alt subiect.
Ştiu că mă impresionau cuvintele şi căldura lor dincolo de gerul curat de iarnă. Vocea baritonală mă ajuta să mă ţin mai bine pe schiuri şi niciodată n-am căzut!
Apoi mustaţa i se umplea toată de promoroacă şi drag imi era. Semăna cu-al meu moş din copilărie şi-mi venea să-l trag de ele, dar vocea mă oprea: ,, la pas întins de alunecare şi urcare, nu la întins mâna!" râdeam ...
Il privesc cu drag ... şi-n cabană-i cald şi bine şi afară ninge, a început să ningă ca-n poveşti! Sigur va ieşi cu lopata şi-i voi urma pentru că domnul profesor cel drag, ce seamănă cu moşul, e ... tatăl meu.
SPER SA TE AJUTE
Seară. Suntem la munte. E bine şi cald în cabană. A fost o tabără de neuitat ...
Omăt, colegi, profesori ... joacă, inimi descătuşate, lumină revărsată peste fiecare cred şi, sigur şi, peste mine.
Am învăţat să schiez şi asta datorită dumnealui: profesor drag cu inima mare, dar şi gura pe măsura cordului său generos.
Ne trezea în zori şi ... atunci îl uram, apoi încet reveneam la sentimente mai umane ... aşa am început să schiez: cu o poftă destulă să-i arăt că-s mai bună decât dumnealui, deşi nu-s matinală ca Măria-Sa, dar nici atât de neînţelegătoare ca ... dar acesta-i alt subiect.
Ştiu că mă impresionau cuvintele şi căldura lor dincolo de gerul curat de iarnă. Vocea baritonală mă ajuta să mă ţin mai bine pe schiuri şi niciodată n-am căzut!
Apoi mustaţa i se umplea toată de promoroacă şi drag imi era. Semăna cu-al meu moş din copilărie şi-mi venea să-l trag de ele, dar vocea mă oprea: ,, la pas întins de alunecare şi urcare, nu la întins mâna!" râdeam ...
Il privesc cu drag ... şi-n cabană-i cald şi bine şi afară ninge, a început să ningă ca-n poveşti! Sigur va ieşi cu lopata şi-i voi urma pentru că domnul profesor cel drag, ce seamănă cu moşul, e ... tatăl meu.
SPER SA TE AJUTE
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Ne dorim ca informațiile furnizate să vă fi fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Revenirea dumneavoastră ne bucură, iar pentru acces rapid, adăugați-ne la favorite!