Rătăceau doi prieteni prin pădure. Cînd acolo le ieși în cale un urs. Unul dintre băieți o rupse la fugă cît îl ținură picioarele. Se cățără într-un copac și se piti în frunziș. Iar celălalt rămase în mijlocul drumului. Fiindcă nu-i veni nimic în minte, se trînti jos și se prefăcu mort.Ursul se apropie de băiat și începu să-l adulmece. Iar băiatul, nemișcat, își ținu cum putu răsuflarea. Mai mult leșinat de frică. Ursul îi mirosi îndelung fața și, părîndu-i mort cu adevărat, își văzu de drum.Cînd ursul dispăru, celălalt băiat coborî din copac și rîse:- Ei, ce ți-a șoptit ursul la ureche?- Ce să-mi șoptească? Mi-a spus că-s răi oamenii care-și lasă prietenul la nevoie.
