Eu și Ștefan cel Mare
- Bună ! s-a auzit o voce.
- Salut, cine ești ?! am întrebat eu , speriata/speriat . Ești.....chiar cine cred eu ca ești ?! Ești ... Ștefan cel Mare ?!
- Da,ai dreptate ! Eu sunt !
- Dar ce cauți aici ? De ce ai venit ?
-Am venit să te ajut .
-Să mă ajuți ... la ce ?!
-Să te porți cuviincios ! mi-a răspuns marele războinic .
-Dar...am făcut ceva...rău ?!
-Nu, dar vreau să te invat să te porți cum trebuie ! Asta e tot !
-Visez,nu?! Visez , nu-i așa ?! Nu se poate ca Ștefan cel Mare să vorbească acum , cu mine !
-Ba se poate ! Și nu visezi !
-Aaaa atunci ... Tu visezi !
-Nu nu visez nici eu nici tu ! Oooo , gata , plec !
-De ce pleci ?! Ce am făcut ?
-La revedere ! Ne mai vedem noi la lecția de istorie de maine !
-Nuuu !
Sper ca te-am putut ajuta!!
