Cu multă vreme în urmă, un tânăr se opri din mersul lui și se gândi care-i rostul său pe acest pământ. Meditând la acest lucru, nu putu să nu observe că multe din lucrurile pe care le făcea erau făcute din rutină, sau din obligație. Privindu-i pe adulți, văzu cum aceștia se grăbesc, nu au timp de nimic altceva, decât de planurile lor. Parcă pentru prima oară în viață auzi ciripitul păsărelelor, și se minună. Într-o dimineață, se trezi tare devreme pentru a vedea răsăritul soarelui. Înainte ca soarele să răsară, i se părea că cerul arde de lumina și de căldura soarelui. Zumzăitul albinelor, zborul fluturilor, sunetul căruțelor și ai cailor din sat, cerul înnorat sau senin, și se miră de frumusețea lor. Toate aceste îi înseninează viața și îl ajută să treacă cu mult mai ușor prin multe probleme.
